Ciuma

Dupa "Strainul", va dati seama, ca nu m-am putut abtine si mai am citit inca o creatie Albert Camus. Nu-s eu un prea bun critic literar, da' prin prisma unui om ca mine, care citeste literatura cam rar si cam putin, mi s-a parut o lectura greoaie. Cel putin era mult mai greoaie decat "Strainul" pe care am devorat-o in cateva ore.

Romanul "Ciuma" a fost conceput ca o replica tarzie si colectiva la "Strainul". Ne aflam in orasul Oran in anii '40 si un anume doctor Rieux face cronica catorva luni de izolare cu prilejul epidemiei care da titlul romanului. Totul incepe cu imaginea groteasca a unor sobolani murind. Acest lucru era prevestirea. Autoritatile, desi fusesera prevenite, nu iau masuri radicale si in curand apar victime omenesti. Cand numarul acestora a crescut, s-a luat decizia izolarii complete a Oranului.

In continuare, privim imagini cumplite cu numere imense de morti...cu gropi comune, pe sexe. Sunt cateva personaje secundare care traiesc diferit izolarea. Rambert, un jurnalist, francez care se afla din intamplare in Oran in acea vreme, se simte izolat , simte lipsa iubitei lui si incearca sa-si faca relatii pentru a evada din oras. In final, el hotaraste sa ramana printre putinii volutari din spitale. Preotul Paneloux poarta predici in care ameninta, tuna si fulgera, punand Oranul si populatia sa in tagma oraselor Sodoma si Gomora. El considera ciuma ca o pedeapsa divina. Un alt personaj este Joseph Grand care nu simte efectele flagelului ocupandu-se cu activitati artistice. De asemenea, exista si un personaj care nu isi dorea ca epidemia sa ia sfarsit. Ciudat, nu-i asa? Numele sau era Cottard. Acesta incercase sa se spanzure inainte de inceperea epidemiei, si credea ca ea il apara impotriva unei condamnari. Doctorul Rieux isi pierde in timpul acestor cateva luni sotia (care moare din cauza unei boli, in afara Oranului) si un prieten, Tarrou, pe care l-a castigat in chinul acesta.

Foarte interesanta mi s-a parut concluzia finala a povestitorului.Ceva i-a apropiat pe oameni in fata catastrofei: dorinta de a fi, de a-i rezista. Ei si-au recucerit patria indepartata, mediul obisnuit si senzatia de bucurie, produsa de acest fapt, ii face sa se agate unul de altul, cu obrazul aprins si tot strigatul dorintei. Eliberarea de ciuma inseamna si eliberarea de singuratate, caci cea mai mare parte din locuitorii orasului Oran strigase catre cineva care lipsea, dorind comunicarea, duiosia, vechea obisnuinta a relatiilor. Unii erau lipsiti de mijloacele obisnuite ale prieteniei – scrisorile, trenurile si vapoarele, altii, ca Tarrou, doreau contopirea cu ceva nedefinit, dar care era unicul bine dorit. Acest bun era chiar pacea interioara.

Asadar, “ciuma” poate fi citita ca expresie a razboiului sau a oricarui factor distructiv al echilibrului umanitatii. Nu am gandit eu asa de adanc, da' unii sustin ca aceasta "ciuma" ar fi o expresie a rezistentei europene impotriva nazismului.

Va invit sa o cititi!
BBB